XI, 2015, 1



Un epitaf român în Serbia: donaţia lui Alexandru Lăpuşneanu către Mănăstirea Înălţării Domnului din Miléshévo | p. 249–264


Cuvinte cheie
Alexandru IV Lăpușneanu, arte ecleziastice în Moldova, epitaf, mănăstirea Mileševo, Ruxandra

Rezumat

Scopul acestui studiu este de a prezenta un obiect de artă remarcabil care atestă dezvoltarea artei creștine românești: epitaful oferit de domnitorul român Alexandru IV Lăpușneanu mănăstirii sârbe Mileševo. Broderia în cauză face parte din numeroasele mărturii ale bunelor relații de conviețuire care existau între popoarele sârb și român. Și, dacă nu s-au opus niciodată în timpul conflictelor armate, sârbii și românii  au cunoscut alianțe dinastice, cum este, de exemplu, căsătoria dintre Elena, fiica lui Jovan Brankovic, despot al Serbiei și Petru IV Rareș, voievod al Moldovei (1527–1538, 1541–1546). Fiica lor, Ruxandra, s-a căsătorit cu voievodul Moldovei Alexandru IV Lăpușneanu (1552–1561, 1563–1568). Ea a fost cea care, în 1567, alături de soțul și copiii săi, a oferit un epitaf fin brodat mănăstirii sârbești de la Mileševo, mănăstire care adăpostea moaștele Sfântului Sava al Serbiei. Destinul acestei broderii a cunoscut mai multe întorsături. În secolul al XVIII-lea, în jurul anului 1743, călugării care-și părăseau mănăstirea au luat-o cu ei la Pakra, în Slavonia. Părăsind și mănăstirea Pakra, epitaful se află astăzi la Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe (Eparhia Slavoniei) din Zagreb!
 
Articolul încearcă să prezinte în mod exhaustiv informațiile existente privind particularitățile, caracteristicile și destinul istoric ale epitafului, culese mai ales din studiile cercetătorilor sârbi. După o analiză minuțioasă a cercetărilor colegilor sârbi, și mai cu seamă a operei lui Franc Curk (2006), specialist în conservarea și restaurarea broderiilor medievale, care informează în cele mai mici detalii asupra particularităților tehnice ale acestui epitaf cât și asupra intervențiilor succesive în restaurarea sa, prezentul studiu acordă o atenție specială iconografiei și imaginilor reprezentate pe această broderie, ca și unor elemente particulare ce țin de tehnica broderiei ecleziastice. Prezentarea singurei reproduceri a inscripției originale a donatorului este împrumutată din lucrarea specialistului sârb în studii medievale Lazar Mirkovic.
 
Epitaful de la Mileševo dă mărturie despre un act pios din partea voievodului Alexandru IV Lăpușneanu, act care se înscrie într-o serie de donații făcute unor mănăstiri ortodoxe renumite. El este nu doar o dovadă a dragostei suveranului pentru credință și pentru practicile religioase, ci atestă de asemenea nivelul de excelență al artelor ecleziastice din Moldova în secolul al XVI-lea.