Ovidiu Cristea
Tributul Moldovei la sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare: mărturia lui Marino Sanudo „cel Tânăr” | p. 103–112


Cuvinte cheie
Andrea Gritti, Imperiul otoman, Marino Sanudo, Moldova, tribut, Veneţia

Rezumat

Tributul plătit de Moldova Imperiului Otoman este un subiect cunoscut în istoriografia românească. Printre sursele utilizate pentru a stabili suma tributulului plătită de principat sultanului se află „Jurnalele” (Diarii) lui Marino Sanudo. Lucrarea de față se referă la sursele lui Sanudo, la relațiile venețiano-otomane de la începutul secolului al XVI-lea și la contextul în care informațiile au fost incluse în „Jurnale”. Referitor la tributul plătit de Moldova, informaţia lui Sanudo reprezintă discursul lui Andrea Gritti în fața Senatului, la 2 decembrie 1503, la întoarcerea sa din misiunea de ambasador la Constantinopol. Frapant este faptul că există diferenţe semnificative între discursul lui Gritti, așa cum a fost consemnat de Sanudo, și același discurs, inclus de Eugenio Alberi în ediția publicată despre rapoartele otomane. Una dintre aceste diferențe constă în absența oricărei referiri la sumele plătite de statele tributare (inclusiv Moldova) către otomani, în versiunea publicată de Alberi. Întrucât textul publicat de acesta reprezintă o versiune politică a discursului rostit în decembrie 1503, se poate presupune că absenţa referirii la tributul plătit de Moldova are legătură cu situația delicată a Veneției, după pacea încheiată în 1503 cu Poarta. Pierderea unor teritorii importante, precum și tributul pe care Republica a trebuit să-l plătească pentru Zante, au fost percepute ca o pierdere a prestigiului de către guvernul venețian. De aceea, probabil că versiunea finală a raportului lui Gritti, adică cea păstrată în arhivele venețiene și publicată de Alberi în secolul al XIX-lea, a eliminat orice referire la relațiile otomane cu alte puteri creștine, în încercarea de a salva prestigiul Republicii, la sfârșitul războiului dintre 1499–1503.