Ştefan S. Gorovei
Trei „probleme” din biografia lui Ştefan cel Mare | p. 239–252


Cuvinte cheie
biografie, cronologie, incendiu, Putna, Ştefan cel Mare, supranume

Rezumat

1. Data naşterii. S-au formulat, în ultimii ani, mai multe ipoteze privind data naşterii lui Ştefan cel Mare. S-a încercat, chiar, să se stabilească nu numai anul când viitorul erou al luptei antiotomane ar fi văzut lumina zilei, dar chiar şi luna şi ziua ! Autorul explică de ce ipotezele privind anii sunt de nesusţinut (una dintre ele fiind întemeiată pe un fals ordinar), în timp ce acelea privind luna şi ziua sunt ridicole, având în vedere că ele au ca punct de plecare fie numele de botez, fie o zodie (cea a Leului) în care se doreşte plasarea naşterii lui Ştefan. Trebuie, deci, să se rămână doar la anii 1437–1439, după demonstraţia istoricului L. Şimanschi.

 

2. Primul incendiu de la Putna. Una dintre vechile cronici moldoveneşti menţionează că Mănăstirea Putna a fost complet distrusă de un incendiu produs miercuri, 15 martie 1484, în Săptămâna Mare (Miercurea Mare). Or, calcularea datei Paştelor nepermiţând devansarea echinocţiului de primăvară (21 martie), eroarea cronicii este foarte evidentă. Ca urmare, s-a propus (1966) să se corecteze data incendiului, care ar fi 29 martie 1480; foarte recent, s-a propus păstrarea datei din cronică, avându-se în vedere „caracterul său excepţional”. Or, omul medieval nu identifica datele prin luni şi zilele lunii, ci în raport cu sărbătorile religioase. Pare, deci, mai natural a reţine anul şi referirea la Miercurea Mare, ceea ce dă, pentru incendiu, data de 14 aprilie 1484. În sprijinul acestei datări, autorul evocă un amănunt care a trecut, se pare, neobservat, dar care este, după părerea sa, foarte sugestiv. Mănăstirea Putna nu mai posedă Tetraevanghelul cu care ctitorul a trebuit s-o înzestreze încă din primele sale zile, ci un alt exemplar, copiat în 1488–1489: „înseamnă că vechiul exemplar […] a fost devorat de flăcări” (E. Turdeanu). În cazul când incendiul ar fi avut loc în 1480, se poate pune întrebarea dacă Ştefan cel Mare şi-ar fi lăsat prea iubita sa ctitorie lipsită de această „carte capitală pentru orice ceremonie creştină” (E. Turdeanu) vreme de opt ani (1480–1488). Din contra, incendiul fiind fixat în 1484, „încetineala” dăruirii noului Tetraevanghel se explică perfect prin evenimentele teribile care, în 1484–1486, solicitaseră toată energia domnului. Copistul a notat începutul muncii sale în 1488 la 3 septembrie: este însăşi ziua când, cu 19 ani în urmă, avusese loc ceremonia sfinţirii Mănăstirii Putna.

 

3. Când Ştefan voievod a devenit cel Mare ? După opinia curentă, epitetul cel Mare ar fi atestat pentru prima oară în corespondenţa lui Petru vodă Rareş cu regele Sigismund I al Poloniei, în 1531: Stephanus ille Magnus. Totuşi, examinarea mai atentă a izvoarelor pune în evidenţă folosirea acestui epitet cu câţiva ani mai înainte, nu numai în Polonia (1524), dar şi în Moldova (1510). Este îngăduită, poate, presupunerea că Ştefan voievod a fost supranumit cel Mare încă din timpul vieţii sale, spre sfârşitul domniei.

 

Bibliografie

Cronicile slavo-române din sec. XV–XVI publicate de Ion Bogdan, ediţie revăzută şi completată de P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1959

Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, III (1487–1504), volum întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi N. Ciocan, Bucureşti, 1980

Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare, red. M. Berza, Bucureşti, 1958

Ştefan Andreescu, Data primului incendiu de la Putna, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XLII, 1966, 1–2; reluat, cu un adaos, în idem, Istoria românilor: cronicari, misionari, ctitori (sec. XV–XVII), Bucureşti, 1997, şi în ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Cluj-Napoca, 2007

Al. Andronic, Putna în lumina descoperirilor arheologice, în „Cronica”, I, 21, 2 iulie 1966

Françoise Autrand, Les dates, la mémoire et les juges, în volumul Le métier d’historien au Moyen Âge. Études sur l’historiographie médiévale, sous la direction de Bernard Guenée, Paris, 1977

Andrei Eşanu, O ipoteză: când s-a născut Ştefan cel Mare ?, în volumul Ştefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, editat de Petronel Zahariuc şi Silviu Văcaru, Iaşi, 2003

Idem, Valentina Eşanu, Epoca lui Ştefan cel Mare. Oameni. Destine. Fapte, Bucureşti, 2004

Ştefan S. Gorovei, Petru Rareş (1527–1538, 1541–1546), Bucureşti, 1982

Idem, Titlurile lui Ştefan cel Mare. Tradiţie diplomatică şi vocabular politic, în „Studii şi Materiale de Istorie Medie”, XXIII, 2005

Idem, Maria Magdalena Székely, Princeps omni laude maior. O istorie a lui Ştefan cel Mare, carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Putna, 2005

Hurmuzaki-Bogdan, Documente privitoare la istoria românilor, supliment II, 1, Bucureşti, 1893

Hurmuzaki-Densuşianu, Documente privitoare la istoria românilor, II, 3, Bucureşti, 1892

N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, VI, Bucureşti, 1904

Idem, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, XI, Bucureşti, 1906

Eugen A. Kozak, Die Inschriften aus der Bukovina. Epigraphische Beiträge zur Quellenkunde der Landes- und Kirchengeschichte, I. Teil, Steininschriften, Viena, 1903

Bogdan-Petru Maleon, Clerul de mir din Moldova secolelor XIV–XVI, Iaşi, 2007

Idem, Preoţii de mir şi marile aşezăminte monahale moldoveneşti din secolul al XV-lea. Studiu de caz: Mănăstirea Putna, în „Analele Putnei”, III, 2007, 1

Episcopul Melchisedec, O visită la câteva mănăstiri şi biserici antice din Bucovina, în „Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie”, an I, vol. II, 1883

Cristian Moisescu, Maria Ana Musicescu, Adriana Şirli, Putna, Bucureşti, 1982

P. Ş. Năsturel, Despre numele Iliaş al fiului lui Alexandru cel Bun, în „Arhiva Genealogică”, III (VIII), 1996

А. N. Nichitici, Неопубликованный фрагмент из неизвестной молдавской летописи. Господарь Стефан Великий в 1451–1460 гг., în „Stratum plus”, 6, 2003–2004

Jacques Paul, Expression et perception du temps, d’après l’enquête sur les miracles de Louis d’Anjou, în volumul Temps, mémoire, tradition au Moyen Âge, Actes du XIII^e Congrès de la Société des Historiens Médiévistes de l’Enseignement Supérieur Public, Aix-en-Provence 4–5 juin 1982, Université de Provence, Aix-en-Provence, 1983; retipărit în Du monde et des hommes. Essais sur la perception médiévale, Aix-en-Provence, 2003

Valentina Pelin, Aprecieri despre două manuscrise de la Kiev. Ficţiune şi realitate, în „Cugetul”, 2005, 1

Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Ţara Românească şi Moldova a. 1324–1881, I, Secolele XIV–XVI, Bucureşti, 2001

Idem, Familia lui Ştefan cel Mare. Împrejurările ocupării tronului, în „Revista Arhivelor”, LIX, 1982

Idem, Un Tetraevanghel necunoscut aparţinând familiei dinspre mamă a lui Ştefan cel Mare, în „Studii şi Materiale de Istorie Medie”, VIII, 1975

Maria Magdalena Székely, Ştefan S. Gorovei, „Semne şi minuni” pentru Ştefan voievod. Note de mentalitate medievală, în „Studii şi Materiale de Istorie Medie”, XVI, 1998; reluat în volumul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Portret în istorie

Niculae Şerbănescu, 500 de ani de la punerea temeliei Mănăstirii Putna (1466 – 10 iulie – 1966), în „Mitropolia Olteniei”, XVIII, 1966

Ion Ionaşcu şi Francisc Páll, Elemente de cronologie, în DIR, Introducere, I, Bucureşti, 1956

Leon Şimanschi, Formarea personalităţii lui Ştefan cel Mare, în „Revista Arhivelor”, LII, 1975, 1; reluat în Ştefan cel Mare şi Sfânt. Portret în istorie, carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Putna, 2003

Idem, O cumpănă a copilăriei lui Ştefan cel mare: Reuseni, 15 octombrie 1451, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. D. Xenopol», Iaşi”, XIX, 1982; reluat în Ştefan cel Mare şi Sfânt. Portret în istorie

Émile Turdeanu, L’activité littéraire en Moldavie à l’époque d’Étienne le Grand (1457–1504), în „Revue des Études Roumaines”, V–VI, 1960; reeditat anastatic în idem, Études de littérature roumaine et d’écrits slaves et grecs des Principautés Roumaines, Leiden, 1985

Emil Turdeanu, Oameni şi cărţi de altădată, I, ediţie îngrijită de Ştefan S. Gorovei şi Maria Magdalena Székely, note complementare, traduceri şi postfaţă de Ştefan S. Gorovei, Bucureşti, 1997