Liviu Pilat
Ștefan cel Mare, Mesih Pașa, „răscoala” lui Mucha și preliminariile războiului moldo-polon | p. 69–88


Cuvinte cheie
diplomație, Imperiul otoman, Moldova, Polonia, război, Rusia

Rezumat

Studiul propune o evoluție a conflictului moldo-polon în contextul dinamicii politice nord-pontice și est-central europene. După tentativa eșuată de recucerire a Chiliei și Cetății Albe cu ajutor polonez, politica lui Ștefan cel Mare ia o turnură spectaculoasă. Colaborând cu Mesih pașa, Mengli Giray, Ivan al III-lea și Maximilian de Habsburg, Ștefan cel Mare devine în mod deschis un adversar al dinastiei Jagiello și al uniunii polono-lituaniene. Ștefan a sprijinit planul creării unei Rusii tributare Porții, episod cunoscut în istoriografie ca „răscoala lui Mucha”. Prin aceasta, principele Moldovei a căutat să provoace un război polono-otoman, care i-ar fi fost util în perspectiva recuperării cetăților pierdute în 1484. Riposta poloneză a fost campania împotriva Moldovei din 1497, organizată sub pretextul unei expediții de recucerire a Chiliei și Cetății Albe. Deși unii istorici au apreciat evenimentul ca o „tragică neînțelegere”, campania din Moldova nu a fost rezultatul unei decizii accidentale, ci reprezintă punctul critic al unui deceniu de ostilitate moldo-polonă, începând cu pacea polono-otomană din 1489 și până la tratatul moldo-polon din 1499.