Ştefan S. Gorovei
Spiritul putnei în veacul al XVIII-lea. Zidiri în piatră și cuvinte | p. 7–32


Cuvinte cheie
Atanasie episcop al Romanului, Bădeuți, Bălineşti, Calistru episcop al Rădăuților, Putna

Rezumat

În 1963, filologul român Liviu Onu (1917–2002) a semnalat exis-tența în Biblioteca Universitară din Cluj a unui cronograf, o compilație de cronici moldovenești datorată unui anume ieromonah Sava care a realizat-o în 1724, la cererea superiorului său, episcopul Atanasie al Romanului. Deși cunoscut din 1895, acest cronograf n-a fost niciodată editat în întregime. Totuși, două fragmente au prezentat un interes special pentru specialiști: este vorba despre două interpolări datorate, fără nici o îndoială, ieromonahului Sava, destinate să fixeze în memoria publică restaurarea a două biserici construite în timpul domniei lui Ștefan cel Mare: cea de la Bădeuți (Milișăuți) – ctitorită de domnitor în 1487 pentru a marca victoria de la Râmnic (1481) – și cea de la Bălinești, ctitorită de marele logofăt al domnitorului, Ioan Tăutu (1499). O veche tradiție consemna că această biserică a fost construită cu banii primiți de Tăutu din partea sultanului, în timpul călătoriei sale la Istanbul pentru a face cunoscută supunerea țării Sublimei Porți și a plăti haraciul: darul sultanului reprezenta deci banii țării și, prin urmare, a restaura biserica însemna îndeplinirea unei datorii de onoare față de strămoși. Cele două șantiere și-au încheiat lucrările în mai 1720 (la Bădeuți) și în mai 1721 (la Bălinești). Inițiatorul acestor lucrări a fost episcopul de Rădăuți, Calistru, fost egumen al Putnei; starostele de Cernăuți Dimitrie Macri a acordat ajutor șantierului de la Bălinești, având în vedere că biserica făcea parte din bunurile pe care el le deținea în acest sat.

 

Ori, comanditarul cronografului – episcopul Atanasie al Romanului – era el însuși un fost membru al comunității ecleziastice de la Putna, pe care o condusese vreme de câțiva ani ca egumen. La rândul său, ieromonahul Sava era și el atașat nu numai persoanei lui Atanasie, dar și mănăstirii Putna. Ne aflăm deci, în mijlocul unui grup format sub egida Putnei, cu oameni interesați de moștenirea lui Ștefan cel Mare. Ei par să continue programul inițiat de însuși ctitorul mănăstirii, care a cerut supușilor și colaboratorilor săi să investească pentru a zidi nu doar în construcții ci și în cuvinte, adică în proiecte culturale. Este ceea ce autorul numește spiritul Putnei.

 

Autorul își continuă cercetările cu privire la inițiatorul și copistul acestui cronograf și chiar în momentul când acest text este remis redacției pentru a fi tipărit, autorul posedă deja informații noi, capabile să completeze sau să rectifice rezultatele prezentate mai sus.