Arcadie M. Bodale
Soborul Mănăstirii Putna la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după documente păstrate la Allgemeines Verwaltungsarchiv din Viena | p. 7–26


Cuvinte cheie
arhive, Bucovina, călugări, Karl von Enzenberg, Mănăstirea Putna

Rezumat

În fondul Alter Kultus de la direcția Allgemeines Verwaltungsarchiv din Viena se păstrează numeroase documente privitoare la istoria Bisericii Ortodoxe din Bucovina sub stăpânire austriacă. Între acestea izvoare rețin atenția cele mai vechi situații cunoscute privitoare la soborul mănăstirii Putna în 1785 și în 1790.
 
Cea dintâi dintre ele a fost aprobată de guvernatorul Bucovinei, Karl von Enzenberg, și cuprindea un număr de 21 de călugări, în fruntea cărora se afla egumenul Ignatie Eserschi (Ignatius Eserskij). O bună parte a acestor monahi fuseseră aduși de pe la mănăstirile și schiturile bucovinene desființate de austriecii. Deși cei mai mulți dintre cei 25 de călugări care viețuiau în Mănăstirea Putna la 1776 nu se regăseau în această listă oficială, ei au reușit să rămână în acest locaș datorită ajutorului pe care l-au primit de la ceilalți frați de la Putna și de la episcopul Dosithei Herescu.
 
Cea de-a doua listă a călugărilor de la Mănăstirea Putna este mai bogată în informații, căci cuprinde date despre vârsta, locul de metanie, data tunderii în monahism (hirotonisirii) și celelalte atribuții pe care monahii le îndeplineau. În plus, ea atestă faptul că din cei 21 de monahi amintiți la Putna în 1785, la sfârșitul lunii octombrie 1790, în acest lăcaș, se mai găseau doar 11 dintre foștii săi călugări, restul fiind aduși de pe la alte mănăstiri. Din acești 10 monahi ce au dispărut din lista întocmită în 1790 pentru ctitoria lui Ștefan cel Mare, trei au fost mutați la alte mănăstiri din Bucovina, unii au mers la Domnul, însă marea lor majoritate au trecut în Moldova, ca urmare a secularizării averilor mănăstirești și limitarea drastică a surselor de hrană și îmbrăcăminte pentru monahi de către Curtea de la Viena.
 
Ca atare, aceste liste ilustrează situația dură care s-a abătut asupra monahismului din Bucovina la sfârșitul veacului al XVIII-lea și politica autorităților habsburgice de încurajare a exodului călugărilor din Cordun în Moldova.