XIV, 2018, 1



Reizbucnirea crizei politico-dinastice în Moldova în 1447. O nouă analiză a izvoarelor | p. 35–44


Cuvinte cheie
„înrudiri metaforice”, Ilie, întâietatea dată de vârstă (seniority), Moldova, Petru al II-lea, Roman al II-lea, Ștefan al II-lea, succesiune

Rezumat

În anii de instabilitate politică de după moartea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), înțelegerile dintre principalii pretendenți la tron au fost cele care au determinat perioadele de liniște, dar și reizbucnirea conflictelor armate. Cercetarea a reconfirmat existența unui principiu care a stat la baza lor, acceptat în general de toate părțile, atât în cazul aceleia dintre Ștefan al II-lea (1442–1447) și fratele său mai mic, Petru, după alungarea lui Ilie, cât și în cel al înțelegerii dintre fiul acestuia, Roman, și unchiul său Petru, în perioada premergătoare și imediat după uciderea lui Ștefan al II-lea (13 iulie 1447), și anume principiul întâietății date de vârstă. După vechea cutumă cu privire la succesiune în Moldova, puteau pretinde tronul și frații domnului, apoi și urmașii lor. Prin urmare, toți fiii lui Alexandru cel Bun aveau dreptul să-i urmeze la tron, apoi și toți nepoții lui, însă doar în ordinea dată de generație și de vârstă. Prima înțelegere investigată a contribuit la instaurarea unei perioade scurte lipsită de conflicte, prin acceptarea de Ștefan al II-lea (1442–1447) a fratelui mai mic, Petru, ca succesor prezumtiv, iar cea de-a doua a avut o viață și mai scurtă, din cauza circumstanțelor în care s-a încheiat. Formulări din documente emise de actorii principali, care i-au pus în dificultate pe istorici (Roman îl numea „părinte” pe Alexandru cel Bun într-un act datat 4 august 1447, iar Petru, la câteva zile distanță, la 22 august, îl numea pe Roman „frate”), s-au dovedit a fi cheia înțelegerii unuia dintre factorii care au contribuit la reizbucnirea crizei politico-dinastice în Moldova, în 1447. Interpretarea lor drept „înrudiri metaforice”, formule care făceau parte din lexicul limbajului politic din tot răsăritul Europei în epocă, prin intermediul cărora erau definite și precis articulate într o ierarhie statutele politice ale indivizilor care le foloseau, a putut explica de ce întâietatea lui Petru, în raport cu nepotul lui, Roman, nu a fost suficientă pentru a păstra pacea.