Liviu Pilat
Războiul antiotoman, tratatul de pace moldo-polon și problema Pocuției (1498–1499) | p. 39–54


Cuvinte cheie
diplomație, Imperiul otoman, Moldova, Pocuția, Polonia, Ungaria

Rezumat

Studiul este o reconstituire detaliată a acțiunilor diplomatice și militare din perioada 1497–1499, care îi au ca protagoniști principali pe Ștefan cel Mare, domn al Moldovei, și Ioan Albert, rege al Poloniei. Folosind sprijinul regelui Ungariei și al sultanului, domnul Moldovei l-a convins pe regele Poloniei să accepte negocierile de pace și să renunțe la despăgubiri pentru ofensa și daunele pe care le suferise în anul anterior. Confruntat cu o puternică criză, amplificată de raidurile turco-tătare, regele Poloniei a acceptat condițiile lui Ștefan cel Mare, însă unele dintre acestea nu au putut fi incluse în tratatul de pace din rațiuni politice. Cea mai importantă, problema Pocuției, care a reprezentat cauza conflictului moldo-polon, a fost subiectul negocierilor și, în iulie 1499, s-a ajuns la un acord: declararea Pocuției ca teritoriu în litigiu. Pentru a se asigura de respectarea înțelegerii, la scurt timp după semnarea tratatului de pace, Ștefan cel Mare și-a trimis armata în regatul Poloniei pentru a împiedica așezarea unor noi locuitori în teritoriul aflat în litigiu.