Ovidiu Cristea
Presiune otomană, reacţii diferite: Moldova şi Ţara Românească la cumpăna secolelor al XV-lea și al XVI-lea | p. 147–160


Cuvinte cheie
Brăila, Imperiul otoman, Moldova, Ştefan cel Mare, Țara Românească

Rezumat

Relațiile dintre Țara Românească și Moldova au fost reevaluate în ultimele decenii. Modelul vechi, în care erau subliniate aceleași interese și aceeași luptă comună împotriva amenințării otomane, a fost înlocuit cu o imagine mai complexă, ce accentuează divergența obiectivelor politice și acțiunilor celor două țări. Lucrarea de față se concentrează asupra mai multor episoade din timpul domniei lui Ștefan cel Mare al Moldovei și a primilor săi succesori (Bogdan al III-lea și Ștefăniță). Se pare că pentru toți domnitorii menționați centrul comercial al Brăilei a jucat un rol important în relațiile cu Țara Românească, din moment ce orașul a suferit atacuri serioase din partea armatei moldovenești în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare și Bogdan al III-lea. Cu alte ocazii, Brăila a fost implicată în lupta pentru tronul muntean și cel puțin doi pretendenți ai Țării Românești au căutat susținerea locuitorilor Brăilei în lupta lor pentru coroană. Împreună cu rolul politic, care merită cercetări suplimentare, orașul a fost unul dintre cele mai importante centre economice la Dunărea de Jos, o poziție ce a devenit și mai importantă dupa cucerirea Chiliei și Cetății Albe de către otomani în anul 1484. Cu toate acestea, creșterea economică a orașului și a împrejurimilor a fost grav afectată de o continuă tensiune politică și militară între Țara Românească și Moldova, care în cele din urmă a forțat Poarta otomană să preia controlul orașului, punând capăt luptei dintre Țara Românească și Moldova pentru controlul Dunării de Jos.