Ovidiu Cristea
Portrete paralele: Filip cel Bun şi Ştefan cel Mare | p. 27–42


Cuvinte cheie
Filip cel Bun, gesturi simbolice, portret colectiv, prinţ, secolul XV, Ştefan cel Mare

Rezumat

Punctul de plecare al acestui articol a fost o scurtă remarcă făcută de Georges Duby, care-l considera pe voievodul moldovean ca pe un duce de Burgundia. O scurtă comparaţie între cei doi monarhi evidenţiază similarităţi frapante. Ambii şi-au pierdut tatăl în copilărie, ambii au dezvoltat o politică matrimonială foarte ambiţioasă şi ambii au fost căsătoriţi de trei ori. Domniile lor au coincis cu apogeul celor două principate şi, în ambele cazuri, structurile politice pe care le-au creat s-au năruit nu mult după moartea lor. Fillip, la fel ca Ştefan cel Mare, a urmat o politică anti-otomană. Mai mult, ambii au fost forţaţi să urmeze o politică de echilibru între vecini foarte puternici: Franţa, Anglia, Sfântul Imperiu în cazul Burgundiei, şi Ungaria, Polonia, Imperiul Otoman în cazul Moldovei. Fireşte că au fost şi multe diferenţe între cei doi prinţi. Scopul acestei paralele nu a fost acela de a găsi o legătură între ducele Burgundiei şi voievodul Moldovei şi nici de a decide care dintre cei doi a fost „mai mare”. Articolul îşi propune să schiţeze un „portret colectiv” al prinţului în secolul XV. Integrându-l pe Ştefan cel Mare în perspectiva mai largă a Evului Mediu european târziu, se pot înţelege mai bine cuvintele, gesturile simbolice şi deciziile voievodului moldovean.