Voica Maria Puşcaşu
Pietrele de mormânt. O tristă poveste | p. 97–106


Cuvinte cheie
conservare, deteriorare, edificii de cult, pietre de mormânt, restaurare

Rezumat

Lucrarea se referă la pietrele de mormânt aflate în interiorul edificiilor de cult și în exteriorul acestora. Există multe cauze, care au determinat degradarea, dar mai ales dispariția unui număr foarte mare de pietre de mormânt, fie subiective sau fortuite, fie obiective, dar nu de neîmpiedicat. Principala cauză a distrugerii inscripțiilor de pe pietrele de mormânt a fost generată de locul lor de amplasare, la nivelul pardoselilor, în spațiile destinate în special înmormântărilor, iar repetatele săpături pentru amenajarea altor morminte sau înlocuirea pardoselii au determinat deranjarea stratigrafiei edificiului și au afectat grav integritatea lor fizică. În multe cazuri, pietrele de mormânt au fost scoase la exteriorul bisericilor, unde s-au degradat, au dispărut sau au fost reutilizate în diferite scopuri. Aceeași soartă au avut însă și unele pietre de mormânt păstrate în interiorul bisericilor. Principala cauză a deteriorării este statutul lor incert, asimilat cu cel al elementelor componente ale oricărui paviment și nu ca părți constitutive ale patrimoniului mobil existent în fiecare biserică, care ar impune o tratare, din punct de vedere al operațiunilor de întreținere/conservare/restaurare, identică cu structura monumentului. De aceea, o atitudine conformă cu normele moralei și eticii creștine, dar și conformă apărării patrimoniului istoric, ar fi cea potrivit căreia fiecare, monah sau mirean, trebuie să asigure, pe toate căile, păstrarea pietrelor de mormânt acolo unde le este locul, în interiorul bisericilor.