Maria Magdalena Székely
Pe urmele vechilor odoare ale Mănăstirii Solca | p. 287–320


Cuvinte cheie
icoane, Mănăstirea Solca, manuscrise, țesături, veșminte liturgice

Rezumat

Mănăstirea Solca a avut un destin trist. Ctitorită de către domnul Moldovei Ștefan Tomșa al II-lea (1611–1615, 1621–1623) la începutul secolului al XVII-lea, ea a fost închisă în 1785 de autoritățile austriece după anexarea nordului Moldovei (Bucovinei) la Imperiul Habsburgic. Patrimoniul său a fost împărțit între cele trei mănăstiri rămase deschise, Putna, Sucevița și Dragomirna. Alte piese au fost duse dincolo de graniță, în timp ce altele au dispărut. Acum câțiva ani, autoarea a început să cerceteze urmele acestui patrimoniu, vizând o reconstituire virtuală. Această cercetare a făcut să apară până în prezent 18 manuscrise, 11 veșminte și țesături liturgice și o icoană triptic. Trebuie menționate aici în mod special veșmintele confecționate din țesături fabricate în ateliere din Constantinopol, Brusa, Scutari sau din insula Chios. Este vorba de țesături din mătase, cu medalioane care conțin chipul lui Hristos Marele Arhiereu, binecuvântând cu ambele mâini. Fragmente de țesături asemănătoare se găsesc astăzi în muzee și colecții din lumea întreagă: „Deutsches Textilmuseum” din Krefeld (Germania), Fundația „Abegg” din Riggisberg (Elveția), „Μουσείο Μπενάκη” și „Βυζαντινό και Χριστιανικό Μουσείο” din Atena, muzeul „Victoria and Albert” și colecția David Talbot Rice (Marea Britanie), „The Art Institute” din Chicago, colecția Dumbarton Oaks (Washington D.C.) și într-o colecție particulară din New York (Statele Unite). La mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos există un veșmânt întreg, un sacos făcut din aceeași țesătură. Cu siguranță, cercetări mai aprofundate vor pune în lumină și alte piese, donate mănăstirii Solca de ctitorul său și de alți binefăcători de-a lungul timpului.