Marius Diaconescu
Mobilizarea oastei maghiare în 1497 „in subsidium et tutelam wayvode Moldauiensis” | p. 35–52


Cuvinte cheie
armata maghiară, Bartolomeu Dragfi, Moldova, protecţia vasalului de către suveran, războiul polonez din 1497, Ştefan cel Mare, vasalitate

Rezumat

Un document concept nedatat prin care Ştefan Rozgonyi i-a vândut lui Ladislau Kubinyi diacul moşia Mácsa şi un prediu nenominalizat din comitatul Pest pentru o anumită sumă de bani, de care cel dintâi a avut nevoie mai ales pentru expediţia oştii sau armatei sale adunată şi trimisă în vara de curând trecută la porunca regelui în contul stăpânirii sale împreună cu oştile celorlalţi domni pentru ajutorul şi protecţia voievodului Moldovei, a determinat analiza de faţă. S-a stabilit că documentul se referă la campania din Moldova din anul 1497, când o armată din Ungaria a fost trimisă în ajutorul lui Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei, împotriva regelui polonez invadator, Ioan Albert. Bartolomeu Dragfi, voievodul Transilvaniei, a condus o armată de 12.000 de oşteni în Moldova, între 12 septembrie şi circa 25 octombrie 1497. Au fost mobilizaţi nu doar oşteni din Transilvania – nobili cu supuşii lor, precum şi secui şi saşi, ci şi oaste nobiliară din restul regatului Ungariei. Bartolomeu Dragfi a condus oastea maghiară în Moldova în sprijinul lui Ştefan cel Mare din dispoziţia regelui Vladislav al II-lea. Mobilizarea oastei nobiliare din regat arată dimensiunea reală a sprijinului militar acordat de regele Ungariei lui Ştefan cel Mare. Deşi scopul oficial al mobilizării oastei în Ungaria a fost lupta antiotomană, cauza reală a fost protecţia Moldovei şi a domnitorului ei, Ştefan cel Mare, faţă de regele Poloniei, Ioan Albert. Oastea maghiară a devenit un instrument pentru o demonstraţie de forţă în favoarea lui Ştefan cel Mare. Bartolomeu Dragfi a avut un rol major în negocierea armistiţiului dintre domnul Moldovei şi regele Poloniei, alături de solul regelui Vladislav al II-lea, Waclaw Čič, mareşalul curţii regale a Boemiei.