VI, 2010, 1
Liviu Pilat
Mitropolitul Maxim Brancovici, Bogdan al III-lea şi legăturile Moldovei cu Biserica sârbă | p. 229–238
Cuvinte cheie
Bogdan III, emisar de pace, hirotonire, Maxim Brancovic, Radu cel Mare
Rezumat
Mitropolitul Maxim Brancovici, figură importantă pentru istoria sârbilor de după cucerirea otomană, a reţinut atenţia istoricilor români, fiindu-i atribuită calitatea de mitropolit al Ungrovlahiei, deşi nici una dintre sursele contemporane nu îi atribuie această calitate. Momentul care a reţinut atenţia în mod special este cel al intervenţiei pacificatoare a lui Maxim Brancovici în conflictul dintre Bogdan al III-lea, voievodul Moldovei, şi Radu cel Mare, voievodul Valahiei. Prin analiza contextului politic şi o atentă examinare a surselor, studiul de faţă aduce câteva precizări importante în legătură cu aspectele menţionate. Maxim Brancovici nu a fost mitropolit al Ungrovlahiei, ci sfinţit ca mitropolit al Belgradului de către episcopii din Moldova. Mitropolia Belgradului, situată pe teritoriul regatului Ungariei, reprezenta ultima rămăşiţă a Bisericii sârbe autocefale, căzută sub dominaţie otomană. În condiţiile în care, Patriarhia de la Constantinopol şi Arhiepiscopia de Ohrida îşi desfăşurau activitatea sub autoritatea sultanului, între cele două scaune existând o competiţie pentru lărgirea ariei de jurisdicţie, mitropolitul de Belgrad nu putea primi consacrarea din partea acestora, fără ca aceasta să însemne şi o recunoaştere a dominaţiei otomane. În aceste condiţii, sfinţirea mitropolitului a avut loc în Moldova, ţară care nu recunoştea jurisdicţia Patriarhiei ecumenice, cu doar câţiva ani mai devreme voievodul Moldovei interzicându-i patriarhului ecumenic Ioachim intrarea în Moldova. În privinţa intervenţiei lui Maxim ca mediator al păcii dintre cei doi voievozi, concluzia este că acesta a acţionat ca emisar al regelui Ungariei, suzeranul celor doi, interesat de împăcarea lor, în vederea unei acţiuni comune împotriva turcilor, pe fondul planurilor de cruciadă din acel moment, ce aveau în centru regatul Ungariei.
Bibliografie
Cronicile slavo-române din sec. XV–XVI, ed. P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1959
„Documenta Romaniae Historica”, B, II, ed. Ştefan Ştefănescu şi Olimpia Simionescu, Bucureşti, 1972
„Fontes Historiae Daco-Romanae”, IV (Scriptores et acta Imperii byzantini saeculorum IV–XV), ed. Haralambie Mihăiescu, Radu Lăzărescu, Nicolae Şerban Tanaşoca, Bucureşti, 1982, traducere după textul publicat în Ekthesis Chronica and Chronicon Athenarum, ed. Spyridon Lambros, Londra, 1902
Historia politica et patriarchica Constantinopoleus. Epirotica, recognovit Immanuel Bekkerus, Bonn, 1849
Hurmuzaki, Documente, II2
Ştefan Andreescu, Restitutio Daciae, I, Bucureşti, 1980
Augustin Bunea, Ierarchia românilor din Ardeal şi Ungaria, Blaj, 1904
Sima M. Ćirković, The Serbs, translated by Vuk Tošić, Blackwell Publishing, 2004
N. Dobrescu, Reprezentanţii a două curente în Biserica din Ţara Românească la începutul secolului al XVI-lea, în „Convorbiri Literare”, XLIV, 1910
Branislav Durdev, Odnos izmedu Ohridske Ariepiskopije i Srpske Crkve od pada Smedereva (1459) do obnavljanja Pećke Patrijaršije (1557), în „Radovi Akademije Nauka i Umjetnosti Bosne i Hercegovine”, XXXVIII, 1970
Ştefan S. Gorovei, Contribuţii pentru istoria domniei lui Bogdan al III-lea, în „Analele Putnei”, IV, 2008, 1
N. Iorga, Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, I, Vălenii de Munte, 1908
Idem, Istoria domniilor Ţării Româneşti, Bucureşti, 1902
Alex. Lapedatu, Politica lui Radu cel Mare, în volumul Lui Ion Bianu amintire, Bucureşti, 1916
Michel Lascaris, Joachim, métropolite de Moldavie et les relations de l’Eglise moldave avec le Patriarcat de Peć et l’Archevêché d’Achris au XVe siècle, în „Académie Roumaine. Bulletin de la Section Historique”, XIII, 1927
Iulian Marinescu, Bogdan III cel Orb, 1504–1517, Bucureşti, 1910
Mihai Maxim, Les relations des pays roumains avec l’Archevêché d’Ohrid à la lumière de documents turcs inédits, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, XIX, 1981, 4
G. Mihăilă, Tipăriturile româno-sârbe de la Râmnic (1726–1761) şi un episod semnificativ din istoria ţărilor române: împăcarea lui Bogdan III cu Radu cel Mare, în idem, Între Orient şi Occident. Studii de cultură şi literatură română în secolele al XV-lea – al XVIII-lea, Bucureşti, 1999
Idem, Viaţa şi slujba lui Maxim Brancovici. Momentul 1507 în letopiseţele româneşti, în vol. citat
Damaschin Mioc, Date noi cu privire la Macarie tipograful, în „Studii. Revistă de istorie”, XVI, 1963, 2
Ion-Radu Mircea, „Les vies des rois et archevêques serbes” et leur circulation en Moldavie, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, IV, 1966, 3–4
Idem, Relations culturelles roumano-serbes au XVIe siècle, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, I, 1963, 3–4
Gyula Moravcsik, Byzantium and the Magyars, Hakkert, 1970
Petre Ş. Năsturel, Radu vodă cel Mare şi patriarhul de Constantinopol Ioachim I-ul, în „Studii şi Materiale de Istorie Medie”, XX, 2002
P. P. Panaitescu, Contribuţii la istoria lui Ştefan cel Mare, în „Academia Română. Memoriile Secţiunii Literare”, s. III, tom. XV, 1934
Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, I, Iaşi, 2004
Liviu Pilat, Vizita patriarhului de Constantinopol Ioachim I în Moldova, în volumul Contribuţii privitoare la istoria relaţiilor dintre ţările române şi Bisericile răsăritene în secolele XIV–XIX, ed. Petronel Zahariuc, Iaşi, 2009
Niculae M. Popescu, Nifon II, patriarhul Ţarigradului, în „Academia Române. Memoriile Secţiunii Literare”, s. II, tom. XXXVI, 1914
Idem, Patriarhii Ţarigradului prin Ţările Româneşti, Bucureşti, 1914
Tit Simedrea, Unde şi când a luat fiinţă legenda despre atârnarea canonică a scaunelor mitropolitane din Ţara Românească şi din Moldova de Arhiepiscopia de Ohrida, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXV, 1967, 9–10
Maria Magdalena Székely, Sfetnicii lui Petru Rareş, Iaşi, 2002
Aloisie Tăutu, Spirit „ecumenic” între papalitate şi români pe vremea lui Ştefan cel Mare (1476), în volumul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Portret în istorie, Sfânta Mănăstire Putna, 2003
Miroslav Timotievici, Sremski despoti Brancovici i osnivane manastira Kruşedola, în „Zbornik Matriţe Srpske za Likovne Umetnosti”, 27–28, 1991–1992
Svetlana Tomin, Vladika Macsim Brancovici, Novi Sad, 2007
Emil Turdeanu, Din vechile schimburi culturale dintre români şi iugoslavi, în „Cercetări Literare”, III, 1939
John van Antwerp Fine, The Late Medieval Balkans, Michigan, 1994
E. von Dobschütz, Ein Schreiben des Patriarchen Gennadios Scholarios an den Fürsten Georg von Serbien, în „Archiv für Slavische Philologie”, 1905