Ioan-Augustin Guriţă
Mitropolitul Gavriil Callimachi şi Mănăstirea Putna | p. 195–226


Cuvinte cheie
Mitropolia Moldovei, Mitropolia Thessalonicului, monahism, Patriarhia Ecumenică, războiul ruso-turc

Rezumat

Anul 1760 a reprezentat pentru Mitropolia Moldovei un moment de cotitură, dar, în acelaşi timp, şi unul ce marca prelungirea stării de continuitate a putnenilor în ierarhia Bisericii de aici. Iacov Putneanul, unul dintre marii mitropoliţi ai perioadei sale, lăsa locul lui Gavriil Callimachi, un arhiereu cu metania tot la Putna, cel care venea să primească pateriţa de întâistătător al Bisericii din Moldova din postura de (fost) Mitropolit al Thessalonicului şi Exarh al Thessaliei. Coordonatele acestei succesiuni au fost reanalizate în rândurile de mai jos, fiind privite şi prin prisma relaţiei de fraternitate duhovnicească existentă între cei doi vlădici. Analiza relaţiilor obştii putnene cu noul mitropolit şi, mai ales, cele ale chiriarhului ţării cu înaintaşul său în scaun, retras la Putna, reprezintă miezul celei de-a doua părţi a prezentului studiu. Toate evenimentele majore desfăşurate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în cadrul Bisericii Moldovei au purtat amprenta vrednicilor ierarhi şi călugări putneni, cei care s-au văzut puşi, de mai multe ori, în situaţia de a acţiona pentru binele oamenilor şi al ţării. De asemenea, prin grija acestor celor doi ierarhi amintiţi, viaţa culturală a perioadei a atins un nivel foarte înalt, reprezentând bază pentru marile proiecte culturale bisericeşti care au urmat.