Ştefan S. Gorovei
La Mănăstirea Putna, în domnia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu. Informaţii neobservate | p. 369–378


Cuvinte cheie
Alexandru Lăpușneanu, Ferenc Zay, Melchior Balassa, Putna

Rezumat

În 2010, autorul acestui articol afirmase că în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552–1561, 1564–1568) mănăstirea ar fi dus o existență liniștită, sub protecția acestui domnitor și a soției sale Roxanda, ambii nepoți ai ctitorului, Ștefan cel Mare. Această afirmație trebuie nuanțată, cel puțin în ceea ce privește intervalul de timp care separă cele două perioade ale acestei domnii. Există două informații contemporane care par a fi trecut neobservate, deși ele au  fost publicate de multă vreme. Cardinalul maghiar Franciscus Forgách de Ghymes (1535–1577) în memoriile sale (Rerum hungaricarum sui temporis commentarii), tipărite în 1788, povestește că, cu ceva timp înainte de moartea împăratului Ferdinand (25 juillet 1564), nobilii maghiari Melchior (sau Menyhárt ori Menyhért) baron Balassa de Gyarmath și Francisc (Ferenc) baron Zay de Csömör pregăteau o expediție militară cu scopul de a ataca o mănăstire foarte bogată din Moldova (monasterium quondam in Moldavia, principum donariis aureis atque argenteis opulentissimum). Dar au trebuit să abandoneze acest proiect datorită dificultății drumului pe care ar fi trebuit să îl parcurgă.
 
Proiectul lui Balassa și al lui Zay poate fi datat în modul cel mai precis pe baza unei scrisori trimise de la Bistrița la Sibiu în data de 4 februarie 1564, al cărei expeditor vorbește de un proiect similar: o armată mică (3500 de oameni) care avea drept scop să treacă în Moldova pentru a prăda mănăstirea Putna (ut ad claustrum Putna proficescerentur ac idem despoliarent), tentativă eșuată și ea.
 
Cele două surse fac referire, fără nici o îndoială, la aceleași evenimente: cei doi comandanți militari maghiari au încercat să prade cea mai importantă mănăstire moldovenească, renumită în epocă pentru bogățiile pe care le acumulase ca urmare a donațiilor princiare de care a beneficiat în cursul secolului trecut de la înființarea ei. Momentul atacului a fost foarte bine ales: în ianuarie 1564, Alexandru Lăpușneanu nu-și recuperase tronul, în timp ce adversarul său (Tomșa), deși învins de otomani, controla încă țara. Tentativa de expediție în Moldova s-a produs exact în acest vid de putere.