Ioan-Augustin Guriţă
La 341 de ani după căderea Constantinopolului: un manuscris, un sucevean și un fenomen cultural | p. 27–90


Cuvinte cheie
Constantin cel Mare, Constantinopol, Imperiul otoman, manuscris, profeție

Rezumat

În cadrul acestui articol am analizat un manuscris aflat în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași, care cuprinde trei texte distincte (Viața Marelui Costantin înpărat, Pentru luarea preaslăvitei cetăți a Țarigradului… și, respectiv, Prorocia Sfântului Methodie, arhiepiscopul Patarilor), dar care au o legătură între ele, putând a fi observate și analizate ca un întreg, în condițiile în care reflectă un fenomen cultural specific veacului al XVIII-lea, în contextul în care se spera că Rusia va fi cea care va elibera Constantinopolul de sub otomani. Anexat acestui articol se află textul întreg al manuscrisului, pe care-l considerăm reprezentativ pentru perioada și locul în care a fost copiat. Cel care s-a îngrijit de el a fost un monah de la Schitul Mădârjac, din apropierea Iașilor.