XI, 2015, 1


,
Istorii paralele, istorii convergente. Moldova şi Ţara Românească în 1457 şi 1476 | p. 99–120


Cuvinte cheie
Moldova, putere, Ştefan cel Mare, Țara Românească, Vlad Ţepeş

Rezumat

Printr-o abordare comparativă, acest articol încearcă să evalueze puterea despotică şi puterea infrastructurală din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XV-lea. Prin aplicarea teoriei puterii sociale a lui Michael Mann la evaluarea acestor principate medievale, s-a încercat stabilirea unui echilibru între explicaţiile de tip structural şi cele de tip individual. Autorii au ales să se concentreze asupra a două momente cheie, 1457 şi 1476, când istoria Ţării Româneşti şi cea a Moldovei par să fi fost cel mai strâns legate. Prima parte a articolului, intitulată istorii convergente, analizează opţiunile politice ale lui Ştefan cel Mare şi ale lui Vlad Ţepeş în arena regională multi-polară. Analizând marja de acţiune a celor doi domni, autorii pun succesul lui Ştefan în contrast cu eşecul lui Vlad. Concluzia este că, deşi iniţial cei doi au beneficiat de un tip similar de putere despotică, fiecare a folosit-o în mod diferit. A doua parte a articolului, intitulată istorii paralele, propune o analiză comparativă a puterii infrastructurale a lui Ştefan şi a lui Vlad, bazată pe documentele emise de către cancelariile lor. O analiză cantitativă arată că puterea statală a Moldovei s-a infiltrat în societate într-un mod mult mai semnificativ decât în Ţara Românească. O analiză calitativă a primelor hrisoave de la începutul celor două domnii sugerează că legăturile între domn şi supuşii săi, presupuse de puterea infrastructurală, erau mult mai dezvoltate în Moldova. Drept urmare, în ciuda aparentelor similarităţi, Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş diferă atât în ce priveşte profilul lor psihologic, cât şi în tipul de putere pe care l-au avut la dispoziţie.