Ioan-Augustin Guriţă
Încercările unei generații. Putneni în administrația bisericească din Moldova (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) | p. 355–378


Cuvinte cheie
administrație bisericească, Bucovina, Dosithei Herescu, episcop exempt, Mitropolia Moldovei

Rezumat

A doua jumătate a secolului al XVIII-lea a fost, pentru Mănăstirea Putna, una dintre perioadele înfloritoare. În afară de faptul că biserica mănăstirii și complexul așezării monahale au fost restaurate, completate și împodobite, întreaga ierarhie bisericească superioară din Moldova era formată, la un anumit moment, din vlădici care aveau metania în ctitoria lui Ștefan cel Mare. De asemenea, mulți dintre egumenii mănăstirilor erau formați în Putna sau erau legați de acest așezământ monahal prin diferite colaborări. Însă această „generație de aur” a avut și multe obstacole de înfruntat, în condițiile în care rolul acestor slujitori ai Bisericii a fost deosebit de important, în câteva momente grele prin care a trecut Moldova. Ocupația rusească, ruperea părții de nord (cu toate consecințele sociale, politice și economice care au urmat) și reorganizările din plan administrativ-eclesiastic au fost momentele cele mai dificile în activitatea pastorală a putnenilor din ierarhia bisericească sau din unele mănăstiri ale țării.
 
În acest articol, autorul prezintă principalele figuri care au activat în Biserica Moldovei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și subliniază rolul important pe care l-au avut în momentele sensibile. El consideră că cea mai importantă contribuție constă în publicarea unei scrisori inedite, din decembrie 1781, care atestă grija specială pe care a avut-o episcopul Dosithei Herescu pentru eparhia Rădăuților, pe care autoritățile austriece au rupt-o, după o serie de negocieri, de Mitropolia Moldovei. Epistola este trimisă de mitropolitul Gavriil Callimachi, acesta sfătuindu-l pe episcopul Dosithei să nu încalce canoanele și să rupă legăturile cu Biserica-mamă. Se mai prezintă și alte dovezi că, în ceea ce privește organizarea Bisericii din Bucovina, mitropolitul de la Iași și episcopul Dosithei nu au abandonat lupta, ci au încercat să rămână în legătură canonică. De-a lungul vremii, în anumite studii referitoare la istoria Bisericii din Bucovina, s-a subliniat faptul că dezlipirea eparhiei din nordul Moldovei de Mitropolia de la Iași a fost făcută fără o luptă susținută a ierarhilor pentru apărarea legăturilor eclesiastice între cele două scaune. Ceea ce s-a întâmplat ulterior se cunoaște foarte bine, istoria arătând cum au evoluat lucrurile, dar prin asemenea dovezi, ca cea pomenită mai sus, „vinovăția” care a căzut asupra unor oameni poate fi înlăturată sau privită cu mai multă obiectivitate.
 
De asemenea, autorul prezintă ca anexă un alt document care atestă modul în care cei mai importanți clerici din Bucovina (majoritatea călugări de la Putna) au încercat să apeleze la autoritățile vremii pentru ca, în acel context al organizării noii episcopii exempte, vechile obiceiuri să fie păstrate.