Elka Bakalova
În căutarea modelelor Evangheliarelor domneşti româneşti In Search of a Model for Illuminated Royally Commissioned Gospels in Romania | p. 349–374


Cuvinte cheie
Codex Parisinus graecus 74, Evangheliarul regelui bulgar Ivan Alexandru, manuscrisul Suceviţa 23, manuscrisul Suceviţa 24, principiile artei miniaturale

Rezumat

Problema dezbătută în acest articol este de ce tocmai manuscrisul Parisinus graecus 74 de la Mănăstirea Studion din Constantinopol a servit ca model al Evangheliarului regelui bulgar Ivan Alexandru, aflat acum la Londra (Curzon 153), şi, probabil, a Evangheliarelor – Suceviţa 23 şi Suceviţa 24 – comandate de domnitorii români. Autoarea a analizat în mod special includerea epigramelor cu versuri Bizantine de doisprezece silabe în Paris gr. 74, fapt care nu este obișnuit. Sensul textului poetic scris dedesubtul unor scene evidenţiază faptul că puterea stareţului vine din cer, din Ierusalimul ceresc, şi că toiagul, semnul autorităţii spirituale, este un dar de la Dumnezeu.

Concluzia preliminară este că alegerea unui model pentru Evangheliarele domneşti din Bulgaria şi România nu a fost întâmplătoare. Grupul manuscriselor cu miniaturi – membre ale familiei Parisinus (denumite astfel câteodată) – comandate de către domnitorii bulgari şi români şi folosind ca model Evangheliarul Bizantin de la Mănăstirea Studion, are o poziţie unică în istoria artei miniaturale bizantine. Folosirea formulelor iconografice bizantine nu a fost o simplă imitare, ci rezultatul unei înţelegeri adânci a conţinutului ideologic al unei formule consacrate. Studiul inter-relaţiei dintre poeme şi miniaturi aruncă lumină asupra diferitelor probleme din iconografia Evangheliarelor bizantine şi elucidează, în particular, înţelesul sau scopul ilustraţiilor cărţii. Poemele au în mod clar legătură cu tema autorităţii – transmiterea simbolică a puterii seculare (statale) şi spirituale – şi sunt legate de patronajul regilor sau al ierarhiei clericale superioare. Poate că nu este tipic pentru producţia de cărţi bizantine în general, dar permite formularea de concluzii cu implicaţii adânci despre preferinţele şi interesele domnitorilor bulgari şi români.