XIV, 2018, 1



Hramul Sfintei Treimi la Dragomirna | p. 223–236


Cuvinte cheie
hram, Miron Barnovschi, pecete, Pogorârea Sfântului Duh, Sfânta Treime

Rezumat

În Arhiva Mănăstirii Dragomirna sunt obiecte și documente care fac referire la biserica cu hramul „Sfânta Treime” din această mănăstire. O pecete și corespondența Mănăstirii Dragomirna din secolele al XIX-lea și al XX-lea vorbesc despre acest hram fără, însă, a preciza locul acestei biserici. Din vremuri ctitoricești mai avem o informație referitoare la biserica cu hramul „Sfânta Treime” de la Dragomirna. În scrisoarea pe care o trimite țarului Mihail Feodorovici la 9 decembrie 1628, Domnul Moldovei, Miron Barnovschi, ctitorul cetății de la Dragomirna îi spune că a zidit o biserică cu hramul Sfânta Treime.
 
Pisania de pe turnul clopotniță al fortăreței ridicate de Miron Barnovschi menționează hramul Pogorârea Duhului Sfânt pentru biserica de la Dragomirna. Același hram îl știm și din colofoanele manuscriselor realizate în scriptoriul de la Dragomirna de mitropolitul Anastasie Crimca. În concluzie avem o singură biserică și două hramuri menționate de surse.
 
O cercetare a calendarelor din vechi perioade de timp ale popoare ortodoxe a scos în evidență date diferite de prăznuire ale celor două sărbători. În evul mediu ca și în zilele noastre Pogorârea Duhului Sfânt nu avea în calendarul ortodox rusesc o zi specială de prăznuire. Miron Barnovschi vorbește în corespondența către țar despre ctitoria sa de la Dragomirna într-un limbaj liturgic comun țarului, pentru că poporul rus sărbătorea Sfânta Treime la Cincizecime.
 
Până în secolul al XX-lea, în Țările Române bisericile cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt și cu hramul Sfânta Treime aveau aceiași zi de prăznuire – la Cincizecime.