X, 2014, 1
Alexandru Pînzar
„El Capitano Generale del Re d’Ungheria et del Valacho chiamato Stefano Vajovoda”. Statut şi prestigiu reflectate în limbajul diplomatic al epocii lui Ştefan cel Mare | p. 143–156
Cuvinte cheie
capitaneus, limbaj diplomatic, statut, Ştefan cel Mare, titluri
Rezumat
Scrisoarea trimisă de Ştefan cel Mare la 25 ianuarie 1475 „prealuminaţilor, preaputernicilor şi nobililor domni din toată Creştinătatea”, prin care anunţa Apusului marea victorie de la Vaslui, conţine în versiunea păstrată în arhivele Veneţiei o notă, ataşată, după cum a fost demonstrat, la curtea din Buda, în care domnul Moldovei era numit el Capitano Generale del Re d’Ungheria et del Valacho. Multă cerneală a curs în istoriografia românească pe marginea ei, fiind văzută ca o pată neagră pe memoria regelui Matia Corvin, care a fost acuzat că a pretins, din meschine raţiuni pecuniare, că Ştefan cel Mare a fost căpitanul oştilor sale şi a cîştigat lupta de la Vaslui cu ajutoarele trimise de el. Analiza izvoarelor a arătat, însă, că nota ataşată la Buda scrisorii trimise de către Ştefan cel Mare regilor şi principilor Apusului era, de fapt, de aceeaşi natură cu glosele sau echivalenţele căutate de occidentali în terminologia din tradiţia lor culturală, pentru a preciza locul de drept al domnilor Moldovei în ierarhia medievală. Dificultăţile întâmpinate de apuseni în înţelegerea statutului domnilor de la Suceava veneau şi din modul în care aceștia se prezentau în intitulaţiile sau subscripţiile actelor lor redactate în limba latină. Cancelaria domnilor Moldovei a încercat să găsească pentru titlurile de tradiţie culturală slavo-bizantină echivalenţe în repertoriul occidental, dar nu a reuşit în totalitate. În acest context, ţinând seama şi de drepturile vechi ale regilor Ungariei asupra Moldovei, desemnarea domnului de la Suceava drept capitaneus al regelui nu era decât o încercare de găsire a unui sinonim pentru slavul vojevoda, în sensul de guvernator, locțiitor al regelui. Acest titlu era și cel care definea statutul domnilor Moldovei şi care îi plasa, în ochii apusenilor, pe aceeaşi treaptă cu marii demnitari teritoriali ai regatelor vecine.