Ştefan S. Gorovei
Egumenii Putnei (secolele XV–XVII). Capcane false, controverse inutile | p. 93–124


Cuvinte cheie
egumen, Filotei, Ioasaf, Iorest, Mardarie, Putna

Rezumat

A cunoaşte succesiunea egumenilor unei mari mănăstiri înseamnă şi posibilitatea de a urmări continuitatea de viaţă, de muncă şi de rugăciune a comunităţii monahale. De mai bine de un sfert de secol autorul insistă, în studiile sale despre istoria ecleziastică, asupra importanţei listelor de egumeni, sperând (fără succes) că cercetătorii vor accepta să-şi dedice o parte a timpului lor pentru a le întocmi. Studiul prezent aduce câteva contribuţii la cunoaşterea succesiunii egumenilor Mănăstirii Putna, pentru care se cunosc în momentul de faţă patru liste (1864, 1905, 1992 şi 2010). Ultimele două liste au fost supuse examenului critic al autorului, care demonstrează, în primul rând, necesitatea eliminării a doi egumeni (din secolul XVII), care au fost incluşi în urma unor grave confuzii. O altă secţiune este dedicată cercetării izvoarelor care ar putea, dimpotrivă, legitima prezenţa, spre sfârşitul secolului XVI, a unui egumen necunoscut până în prezent. În ultima secţiune autorul reia cercetarea izvoarelor referitoare la primul egumen al Putnei, arhimandritul Ioasaf, încercând să clarifice două episoade din viaţa sa, care par controversate: data şi circumstanţele numirii şi confirmării sala la Putna, precum şi cele legate de sfârşitul egumeniei şi de moartea sa.

Studiul mai are şi două anexe. În prima, autorul reuneşte informaţiile în legătură cu mai mulţi egumeni necunoscuţi ai Putnei, indicând sursele (cu mici comentarii în unele cazuri); în a doua, el reproduce două note scrise la Putna, în 1530 şi 1536, pentru a ilustra două modalităţi de desemnare a aceluiaşi egumen.