Ştefan S. Gorovei
Din nou despre Ghervasie de la Putna | p. 187–212


Cuvinte cheie
activitate literară, Ghervasie, manuscrise, Putna

Rezumat

Autorul continuă cercetările sale legate de ieromonahul Ghervasie de la Putna, cunoscut datorită superbelor sale Arhieraticoane copiate la Bucureşti în 1676 şi 1677 (a se vedea această revistă, 1/2007, 1/2008, 1/2010, 1/2011). El aduce acum la acest dosar câteva informaţii uitate care are ar putea completa biografia acestui călugăr cărturar, plecat din Moldova în Ţara Românească. În toamna anului 1674, ieromonahul Ghervasie era deja în Bucureşti, în anturajul mitropolitului Varlaam, din ordinul căruia a scris pomelnicul Mitropoliei (manuscris pierdut); prin urmare, putem accepta că manuscrisul de cântări liturgice, operă a aceluiaşi Ghervasie datată în martie 1675 (şi semnalată în această revistă, în 2010), a fost scris tot în Ţara Românească. Pentru pomelnicul din 1674, Ghervasie a scris trei introduceri, dintre care una conţine o neobişnuită rugăciune pentru sinucigaşi. Partea a doua a studiului este dedicată unui manuscris păstrat în biblioteca Patriarhiei Sfântului Mormânt, la Ierusalim. Este vorba de un Evangheliar scris la Putna de Ghervasie, vechi egumen, din porunca domnului Moldovei şi datat în ianuarie 1665. Spre deosebire de Arhieraticoanele copiate de ieromonahul Ghervasie de la Putna în 1676 şi 1677, decorate doar cu frumoase frontispicii şi litere ornate, Evangheliarul de la 1665 conţine şi portretele celor patru evanghelişti. Informaţiile despre un membru al comunităţii monahale de la Putna numit Ghervasie se întind pe o perioadă de mai bine de 35 de ani (c. 1641–1677). Este vorba, aşadar, de un singur monah sau de doi, purtând acelaşi nume, amândoi având preocupări literare şi excelând în meseria de copist? Se pare că trebuie să avem în vedere o omonimie, însă trebuie să aşteptăm noi informaţii pentru a decide în cunoştinţă de cauză şi pentru a preciza mai bine personalitatea şi opera fiecăruia.