XVIII, 2022, 1
Maria Magdalena Székely
Din nou despre campania lui Bogdan al III-lea în Polonia (1509) | p. 263–272
Cuvinte cheie
gesturi de putere, Liov, Moldova, Polonia, Rohatyn
Rezumat
Studiul are două părți, întrucât tratează două episoade ale campaniei militare a lui Bogdan al III-lea (1504–1517) în Regatul Poloniei, în 1509. Prima, descrisă de cronicarii moldoveni din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, se referă la un gest a domnitorului Moldovei care, la începutul asediului cetăţii Liov, a lovit cu sulița în poarta cetății. După cum au demonstrat istoricii Ovidiu Cristea și, după el, Katarzyna Niemczyk, gestul a avut o valoare simbolică, fiind înțeles ca o declarație de război, ca o provocare la luptă deschisă. În favoarea acestei interpretări, autorul prezentului studiu oferă exemple suplimentare, extrase din scrierile lui Diodor din Sicilia, Titus Livius, Dio Cassius și Ammianus Marcellinus, și reiterează ideea că aruncarea suliței pe teritoriul inamic este, mai mult ca sigur, un topos, împrumutat fie direct de la autori antici, fie prin gânditori precum Hugo Grotius sau Samuel Rachelius, care, concentrați pe fundamentele juridice ale războaielor, făceau multe referiri la Antichitatea clasică.
Al doilea episod, povestit atât de cronicari moldoveni, cât și polonezi, s-a petrecut în orașul Rohatyn, de unde Bogdan al III-lea a luat marele clopot al bisericii ca pradă de război pentru a-l aduce la Suceava, unde se afla scaunul mitropolitan al principatului său. Katarzyna Niemczyk consideră că jefuirea orașului Rohatyn, care aparținea domeniului familiei Chodecz, precum și capturarea clopotului ar fi fost un act de răzbunare al domnului Moldovei împotriva nobilului polon Stanislau de Chodecz, pe care îl considera vinovat de eşecul planului său de a se căsători cu sora regelui Alexandru al Poloniei, câţiva ani mai devreme. Dar, după cum autorul textului de mai sus a arătat deja în 2011, cu numeroase exemple și analogii, luarea în captivitate a unui clopot a fost, în toată Europa medievală și premodernă, un gest de putere, specific suveranilor și seniorilor. Izvoarele vremii, atât cele din răsăritul Europei, cât și cele din Apus, care menționează astfel de evenimente, sunt categorice în acest sens. În concluzie, luarea clopotului de la Rohatyn nu poate fi interpretată doar în termenii unei răzbunări personale, ci și ca o formă de pedeapsă, umilire și desacralizare, care aducea atingere unui simbol al identității colective, al bogăției și prestigiului celor învinși.