XIX, 2023, 1



Despre turnul bisericii Curților Domnești din Hârlău, 1492–1892/1902 | p. 145–184


Cuvinte cheie
biserica Sf.M.Mc. Gheorghe din Hârlău, Curtea domnească din Hârlău, Hârlău, turn-clopotniță din Hârlău

Rezumat

Curtea domnească din orașul Hârlău (azi, județul Iași) a reprezentat, în Evul Mediu, unul dintre importantele centre politice și administrative ale Moldovei, din centrul țării, pe drumul moldovenesc ce lega țările nordice (hanseatice) de țărmul Mării Negre. Târgul/orașul Hârlău (sau Bahlovia) s-a dezvoltat în jurul curților domnești în care rezida, ante 1 mai 1384, Margareta-Mușata cu fiii săi: Petru I (1375−1391), Roman (1391/2−1394) și Ștefan (1394/5−1399). Urmași de-ai lor la tronul Moldovei: Alexandru cel Bun (1400−1432), Ștefan cel Mare (1457−1504), Bogdan III (1504−1517), Ștefăniță (1517−1527), Petru Rareș (1527−1538; 1541−1546), Alexandru Lăpușneanu (1552−1561; 1563−1568); și alți domni, precum Radu Mihnea (1616−1619; 1623−1626), Miron Barnovski (1623−1629; 1633), în prima domnie, s-au aflat în Hârlău, în mai multe rânduri, săvârșind acte de ctitorie în „leagănului Mușatinilor”, unele chiar însemnate. În Evul Mediu românesc, Curțile domnești din Hârlău cuprindeau: casele/palatele domnești, biserica și anexele lor, cu ziduri de apărare și turnuri, toate în slujba Domniei și a Bisericii Ortodoxe. Primele fortificații ale curților domnești din Hârlău, realizate devreme, nu sunt cunoscute, însă trebuie să fi avut și un turn, folosit în scop militar, social și religios, întrucât în acestea rezidau membrii unei familiei princiare; însăși poziția strategică aleasă și bogăția în piatră a zonei trimit la această concluzie. O viitoare cercetare arheologică va trebui să deslușească acest aspect. În anul 1486, Ștefan cel Mare „a descălecat târgul Hârlău” (cronicarul Grigore Ureche) și a zidit biserica cea domnească, „cea din piatră”, „cu ziduri cu tot”. Atunci a fost zidit și turnul din piatră, afirmație care nu exclude existența, anterioară, a altui turn din piatră (sfârșitul secolului al XIV−începutul secolului al XV-lea). Până în secolul al XVIII-lea au existat cel puțin trei rezidiri ale curților domnești din Hârlău. Cele mai importante contribuții, după întemeietori, le-au avut: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu și Radu Mihnea. Un turn al bisericii a existat lângă cele trei biserici, construite succesiv pe același loc. Contribuția cea mai importantă la turn a fost a lui Ștefan cel Mare, fără a exclude pe cele ale urmașilor (reparații/rezidiri).