Ştefan S. Gorovei
Despre donatorii unor obiecte din tezaurul Mănăstirii Putna. Note prosopografice | p. 119–142


Cuvinte cheie
Callimachi, Miclescu, Moldoviţa, Neculce, Putna, Roşca, Solca, Teclici

Rezumat

Lucrarea are cinci secţiuni, menite să reunească informaţii despre donatorii unor obiecte care astăzi se găsesc la Putna şi despre o binefăcătoare din 1760.

 

Un panaghiar (din argint aurit şi perle), provenind din fostul patrimoniu al Mănăstirii Moldoviţa, datând din 1553, reprezintă un dar al familiei Teclici (Ion Teclici, soţia sa şi cumnatul său). Donatorul este necunoscut documentelor epocii; dimpotrivă, aceleaşi documente confirmă existenţa unei familii cu acest nume (Teclici, Teklicz) la Suceava, familie din care mai mulţi membri sunt atestaţi exact la jumătatea secolului XVI. Fără îndoială, donatorul acestui panaghiar a aparţinut acestei familii de burghezi bogaţi din Suceava.

 

Un Tetraevangheliar, provenind din fostul patrimoniu al Mănăstirii Solca, poartă o lungă notă care povesteşte istoria lui: marele vornic Constantin Roşca cumpărase acest manuscris, însă fraţii lui (Gheorghe şi Vasile) au fost cei care l-au donat în noiembrie 1622 la Solca. Contradicţia se explică prin decesul lui Constantin Roşca în cursul anului 1622 (între aprilie şi iunie). Acelaşi personaj dotase biserica ctitorită de el în satul Cândeşti (astăzi dispărut) cu un Tipikon care din secolul XVIII se află la Moldoviţa; nota scrisă pe paginile acestei cărţi oferă informaţii preţioase despre familia donatorului.

 

Vechile inventare ale Mănăstirii Putna menţionează o cădelniţă de argint (astăzi dispărută), dăruită de Paraschiva, soţia lui Gavril Neculce, în 1751 sau 1752. Donatoarea era fiica boierului Solomon Botez şi a Tofanei Jora; soţul ei, mort în vara lui 1751, era unul dintre fiii cronicarului Ion Neculce.

 

O candelă – astăzi cea mai mare din colecţia Putnei – a fost dăruită în 1760 de către o monahie care poartă un nume ilustru: Elisaveta Miclescu. Autorul identifică această monahie cu stareţa Mănăstirii Pătrăuţi, nepoată a unui mare logofăt al Moldovei; printre descendenţii fraţilor ei se numără trei monahi (dintre care doi mitropoliţi ai Moldovei) şi şase monahii.

 

Ultima secţiune este consacrată unei femei, numită „Maria, soţia banului”, care, împreună cu ginerele ei Iordache Hrisoverghi, a contribuit generos la refacerea acoperişului bisericii (1760), în timpul marilor lucrări de restaurare întreprinse de fostul mitropolit Iacov Putneanul; această binefăcătoare (născută Sturza) era văduva banului Dumitraşcu Callimachi, fratele lui Ioan Theodor Callimachi, domn al Moldovei (1758–1761) şi al lui Gavril Callimachi, mitropolit al Moldovei (1760–1786), în favoarea căruia Iacov a fost constrâns să renunţe la înalta sa demnitate. Acest detaliu aduce o nuanţă importantă pentru a înţelege mai bine evenimentele care, în 1760, au determinat înlocuirea lui Iacov Putneanul cu Gavril Callimachi.