Ştefan Andreescu
Despre clădirea rezidenţială din incinta Mănăstirii Probota | p. 233–242


Cuvinte cheie
Elena Branković, modelul sârb, noua Probota, Petru Rareş, vechea Probota

Rezumat

Cercetările arheologice de la mănăstirea Probota, conduse de către D-na Voica Maria Pușcașu, au scos la iveală printre altele urmele unei clădiri de dimensiuni apreciabile (18 × 15 m), așezată în colțul sud-vestic al mănăstirii, dar la distanță de zidul de incintă și nu lipită de acesta, cum fusese obiceiul până atunci. Construcția cu pricina a avut cel puțin încă un nivel, la care se ajungea prin intermediul unei scări și a unui foișor.
Înălțarea zidului de incintă, împreună cu turnul de intrare și turnurile de colț, s-a făcut la Probota în anul 1550, adică la câțiva ani după dispariția voievodului fondator, Petru Rareș. Atunci frâiele puterii se aflau în mâinile Doamnei Elena Branković, văduva acestuia, și ale fiului ei Ilie, domnul în funcție. Originea sârbă a Doamnei Elena îndrumă spre ideea că amplasarea clădirilor din incinta Probotei trebuie comparată cu dispunerea acelorași clădiri în mănăstirile regale din Serbia. Or, clădirile rezidențiale din veacurile XIV-XV de acolo erau poziționate independent față de zidul de incintă, întocmai ca în cazul clădirii de la Probota, care a avut fără îndoială același caracter rezidențial.