Tudor-Radu Tiron
Despre „soarele de amiază” din stema lui Ştefan cel Mare | p. 51–74


Cuvinte cheie
gândire heraldică, Podolia, relaţii moldo-polone, simbol, stemă ştefaniană

Rezumat

În linii mari lămurită, heraldica lui Ştefan cel Mare cunoaşte încă – datorită complexităţii sale şi multitudinii de reprezentări (inegale însă sub aspect calitativ) – câteva puncte în care specialiştii fie nu au căzut de acord, fie au acceptat o idee care astăzi nu mai poate sta în picioare. Un astfel de punct este oferit de „marea sinteză heraldică” ştefaniană, reprezentare complexă, atestată pe mai multe obiecte datând din ultima parte a domniei voievodului.

 

Între simbolurile reprezentate aici se află, în inima scutului cu simbolurile strămoşeşti ale lui Ştefan, o jumătate de soare. Cercetătorii ultimelor decenii considerat că acest – insolit – detaliu reprezintă fie un simbol particular al domnului, fie o aluzie la vreo alianţă dinastică, fie un detaliu exprimând idealul puterii şi al majestăţii monarhice. Abordând succesiv fiecare dintre aceste trei ipoteze, am venit cu argumente contrare, propunând în schimb o variantă complet diferită de înţelegere a mesajului transmis, în epocă, de această jumătate de soare.

 

Constatând faptul că soarele era, încă dinaintea domniei lui Ştefan cel Mare, însemnul heraldic al provinciei Podolia (aflată sub ascultarea regelui Poloniei), am presupus faptul că acest simbol reprezintă un import din heraldica poloneză. În concret, asumarea acestui simbol de către Ştefan trebuie înţeleasă în contextul relaţiilor tensionate moldo-polone, de la sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVI, prilej pentru mai multe incursiuni în Podolia şi, în general, pentru un „război de uzură” la frontiera de pe Ceremuş. Aceasta şi pretenţiile teritoriale pe care Ştefan le avea în teritoriile supuse monarhului polon au putut determina, credem, includerea în stema domnească a jumătăţii inferioare (adică sudice), din stema tradiţională a unei provincii poloneze.