XIV, 2018, 2



Contribuții la istoria Bisericii Ortodoxe Române din secolele XV–XVI | p. 191–210


Cuvinte cheie
cronicarul Eftimie, egumen, Gavriil Cernăuțeanul, Hariton Chiceră, Mănăstirea Neamţ, mitropolitul Gheorghie, schimnicul David

Rezumat

Prezentul studiu investighează unele aspecte din istoria veche a Bisericii din Moldova, din veacurile XV-XVI. Prima parte aduce în atenție figura mitropolitului Gheorghie cel Bătrân, iar autorul arată, pe baza analizei documentelor păstrate, că nu poate fi pus un semn de egalitate între mitropoliții Gheorghie și David, așa cum se constatase în istoriografia mai veche. David nu a fost numele de schimnic al mitropolitului Gheorghie; această concluzie, la care a ajuns pr. Niculae M. Popescu, în perioada interbelică, din dorința de a corela și împăca izvoarele istorice, dovedindu-se nejustificată.
 
Mai apoi, autorul aduce unele informații prețioase despre familiile unor egumeni moldoveni din veacul al XVI-lea. Proveniența socială a elitelor clericale este un subiect puțin și defectuos cunoscut. Cu toate acestea, unele documente de proprietate oferă câteva informații despre un egumen al Mănăstirii Bistrița, ieromonahul Gavriil, care era fiul hatmanului Ieremia Cernăuțeanul. De asemenea, obștea monahală de la Agapia era condusă, la sfârșitul secolului al XVI-lea, de monahul Hariton Chiceră, descendent al unei vechi familii boierești și nepot al lui Ioan Chiceră, sol al lui Petru Rareș, în 1546, la Moscova.
 
Ultima parte a acestui studiu redeschide o problemă seculară în istoriografia română, privitoare la mănăstirea de metanie a ieromonahului Eftimie, cronicar oficial al lui Alexandru Lăpușneanu. Analiza minuțioasă a documentelor demontează interpretările conform cărora acest cărturar a fost egumen la Căpriana sau Humor; se pare că interpetarea lui N. Iorga rămâne, până în acest moment, cea mai viabilă, căci Eftimie provenea din obștea monastică de la Neamț, iar o însemnare de pe un manuscris din 1554 (alături de unele argumente indirecte) sugerează că Eftimie de la Neamț era ucenic al episcopului Macarie al Romanului; autorul crede că acest Eftimie trebuie identificat cu cel care a scris cronica domniei lui Alexandru Lăpușneanu.