Alexandru Pînzar
Câteva observaţii privitoare la „locul” bisericii Sf. Dumitru din Suceava şi „ograda domnească” în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea | p. 7–16


Cuvinte cheie
Biserica Sf. Dumitru, piaţă, plan al oraşului medieval, planificare urbană, Suceava

Rezumat

Din iniţiativa mitropolitului Iacov Putneanul, la mijlocul secolului al XVIII-lea, s-au creat condiţiile unui „boom imobiliar” în acea zonă, care a modificat topografia ei, afectând şi modul în care istoricii de azi au „interpolat” planul reşedinţei primilor domni ai Moldovei.

Dintre ei, chiar şi cei care au acceptat rolul planificării urbane şi al colonizării în geneza fenomenului urban medieval extracarpatic, dar şi arheologii care au cercetat sistematic zona centrală a vechiului târg, au plasat, în general, palatul domnesc şi biserica Sf. Dumitru într-o zonă excentrică faţă de presupusul loc al pieţei oraşului, asemeni situaţiei consemnate în primul plan cadastral al Sucevei, cel din 1856. Mărturiile călătorilor din secolul al XVII-lea, care descriau o piaţă mărginită de Curtea domnească, având în mijloc biserica zidită, în forma actuală, de Petru Rareş, au fost fie ignorate, fie considerate târzii.

Două documente din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, care descriu un loc numit „ograda domnească”, situat lângă ruinatul palat al domnilor de la Suceava, coroborate cu o serie de alte indicii, confirmă mărturiile călătorilor şi întăresc concluzia că reşedinţa domnească a avut, încă de la întemeiere, un plan asemănător cu cel al oraşelor gotice contemporane cu cartă de privilegii din spaţiul polonez (tramă stradală regulată în formă de „tablă de şah”, cu piaţă centrală parţial ocupată de principala biserică).