Paraschiva-Victoria Batariuc
Case domneşti în cuprinsul mănăstirilor din Moldova | p. 39–58


Cuvinte cheie
arheologie, case domnești, mănăstiri ctitorite de domni ai Moldovei, sec. XV–XVII

Rezumat

Cercetări arheologice efectuate cu ocazia lucrărilor de restaurare întreprinse în a doua jumătate a secolului trecut au dus la descoperirea în incinta unor mănăstiri din Moldova a vestigiilor unor construcții considerate a fi case domnești. Ruinele unor case domnești au fost descoperite la mănăstirile Bistrița, Putna, Voroneț, Slatina, Sucevița, iar prezența la vechile mănăstiri Probota și Moldovița a unor fragmente de cahle au condus la ipoteza că și în cuprinsul acestor complexuri monastice se aflau locuințe cu caracter aulic. Cele mai multe dintre aceste construcții au fost amplasate pe latura de sud sau sud-vest a complexului monahal. Ridicate pe beciuri spațioase, casele domnești au fost prevăzute cu încăperi decorate în unele cazuri cu pictură în frescă (Mănăstirea Bistrița) și au avut sobe din cahle de tipuri diferite, cu un repertoriu ornamental variat. Casele domnești au cunoscut mai multe faze de evoluție. La mănăstirea Bistrița, Alexandru cel Bun este cel care ridică primul edificiu cu caracter aulic, Petru Rareș construind pe un alt amplasament cea de a doua casă domnească. La Mănăstirea Slatina au fost ridicate în același timp atât casa domnească, situată în zona de sud, dar și așa-zisul „palat al domniței Ruxandra”, plasat pe latura de vest. Construcțiile aflate în zona de nord a incintei de la mănăstirile Moldovița și Probota, considerate mult timp ca jucând rolul de case domnești s-au dovedit a fi de fapt clisiarnițe. Cele mai multe dintre aceste construcții ridicate în incinta mănăstirilor din Moldova nu au mai ajuns până la noi, fiind dezafectate în incendii (Voroneț), de calamități naturale (vechile mănăstiri Probota și Moldovița), sau de edificii ulterioare (Bistrița, Putna).