Andrei Nacu
Bucovina Centrală (bazinul superior al râului Suceava). Repere de geografie și demografie istorică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din prima jumătate a secolelui al XIX-lea | p. 225–239


Cuvinte cheie
analiza spațiului istoric, Bucovina sub ocupație austriacă, demografie istorică, geografie istorică, istoria habitatului

Rezumat

Articolul prezintă diferite aspecte referitoare la geografia și demografia istorică a Bucovinei centrale – corespunzătoare bazinului superior al râului Suceava – între anii 1774 și 1848 (primele decenii ale ocupației austriece în Bucovina).
 
Cercetarea evidențiază evoluția demografică, caracteristicile generale ale habitatului, dar și organizarea administrativă și instituțională a regiunii până la mijlocul secolului al XIX-lea. În această perioadă, coloniștii germani, lipoveni și maghiari au întemeiat câteva așezări separate, în timp ce mici comunități de germani, evrei sau polonezi au apărut în satele locuite de români. În partea montană vestică a regiunii, un subgrup etnic cultural slav înrudit cu ucrainenii, numiți huțuli, și-a stabilit primele sate de sine stătătoare lângă râul Suceava.
 
În același timp, regiunea a înregistrat secularizarea proprietăților aparținând Bisericii Ortodoxe, ridicarea satului Rădăuți la statutul de târg, populația localității crescând în perioada următoare, extinderea rețelei de drumuri și apariția primelor întreprinderi moderne. Un alt eveniment major a fost transferul sediului departamentului de remontă al armatei austriece din Bucovina la Rădăuți.
 
Autorul concluzionează că schimbarea structurii etno-confesionale a Bucovinei centrale a avut loc în paralel cu evoluțiile politice și economice.