Monah Iustin Taban
Braniștea Mănăstirii Putna în anii 1502, 1647 și 1790. O abordare cartografică comparativă | p. 143–162


Cuvinte cheie
1502, 1647, 1790, braniște, Bucovina, hărţi, Mănăstirea Putna

Rezumat

Cercetarea de faţă investighează limitele teritoriale ale braniştii cu care Ştefan cel Mare a înzestrat Mănăstirea Putna prin dania iniţială de la 15 martie 1490, întărită la 17 noiembrie 1502, şi evoluţia suprafeţei în cuprinsul daniei din 15 aprilie 1647 a lui Vasile Lupu până la suprafaţa finală consemnată în harta austriacă intitulată Topografische Bukowiner Kreis-Karte (1790). Miza este determinarea evoluţiei domeniului funciar al Mănăstirii Putna, unul din cei mai mari proprietari din nordul Moldovei, ale cărei averi formau la 1783, după spusele lui Karl A. Romstorfer, „componenta principală a bunurilor Fondului Religionar”. De asemenea, nu este întâmplător că ducatul Bucovinei înainte de încorporare era numit Territorium Putni, indicând atât statutul economic cât şi pe cel instituţional al Mănăstirii Putna în percepţia oamenilor locului.