Lucian-Valeriu Lefter, Tudor-Radu Tiron
Boierii lui Ştefan cel Mare. Conexiuni genealogice şi moşteniri heraldice | p. 59–90


Cuvinte cheie
boieri moldoveni, însemne heraldice, legături de rudenie, sigilii

Rezumat

„Scheletul” pe care s-a construit prezenta abordare este încrengătura genealogică a marilor boieri ai Moldovei din vremea lui Ştefan cel Mare, cu ascendenţii şi descendenţii lor, publicată de către Lucian-Valeriu Lefter în 2010 şi completată în studiul de faţă.

Valorificând izvoarele de natură sigilografică conservate pe documentele externe ale domnilor Moldovei, de la sfârşitul veacului al XIV-lea şi până la începutul celui al XVI-lea (documente cu caracter omagial, adresate regilor Poloniei şi conservate în cadrul Archiwum Główne Akt Dawnych din Varşovia), ale căror peceţi au fost recent descifrate şi desenate de către cercetătorul ucrainean Oleg Odnorojenko, autorii propun o utilizare a materialului în sens genealogic.

O prima etapă a lucrului a presupus selectarea şi amplasarea de peceţi în schema de înrudiri menţionată, în dreptul numelor acelor boieri care au participat, prin imprimarea propriilor peceţi, la emiterea de documente cosigilate. Pe această cale, au apărut ca evidente mai multe situaţii în care familii întregi au folosit acelaşi însemn, ori acesta a fost transmis pe linie feminină.

În continuare, s-a întreprins compararea, sub aspect grafic, a mai multor reprezentări, prilej pentru a formula mai multe ipoteze referitoare la legături de sânge în plan vertical (prin descendenţe) şi orizontal (prin alianţe matrimoniale, dar şi politice). Utile pentru completarea „golurilor” documentare, conexiunile pe care le-am constatat au avut ca obiect atât posibilele legături genealogice interne (între neamurile de boieri moldoveni), cât şi pe cele externe (între boieri şi, respectiv, elitele străine).

Abordarea a avut în vedere exemple concrete, autorii venind nu numai cu exemple în care conexiunile de ordin heraldic sunt plauzibile, ci şi cu exemple în care acestea, aparent evidente, nu pot fi susţinute. În plus, au fost luate în calcul şi acele situaţii în care, dintre mai multe posibile variante, niciuna nu este de natură a indica originea genealogică a unui însemn boieresc.

Cu toate limitările legate de caracterul restrâns al informaţiei documentare, ori de natura controversată a unor abordări datorate literaturii istorice şi genealogice, autorii apreciază că, alături de informaţia derivată din oiconime şi oronime, ori de cea dată de studierea proprietăţilor neamului şi de onomastica specifică acestuia, valorificarea conţinutului sigiliilor boiereşti este indispensabilă pentru mai buna cunoaştere a trecutului vechii noastre clase stăpânitoare.