Liviu Papuc
Arhimandritul Teofil Patraş – portret „en miettes” | p. 243–254


Cuvinte cheie
mănăstire, Nicolae Iorga, Putna, Ştefan cel Mare, Teofil Patraş

Rezumat

Arhimandritul Teofil Patraş (1839-1917), egumenul Mănăstirii Putna şi la vremea comemorării lui Ştefan cel Mare din 1904, rămâne încă o figură mai degrabă de fundal, decât de prim plan, aceasta datorită modestiei sale proverbiale. Cum mărturiile sunt precare, ne-am străduit să adunăm la un loc mărturiile lăsate de cei care l-au cunoscut – majoritatea scriitori – informaţiile din presă, toate ducând la conturarea portretului unui om care a muncit cu vorba şi cu fapta la cauza românismului, la bunăstarea poporenilor, la insuflarea Duhului Sfânt peste tot. Om care a păstorit cu măiestrie destinele Mănăstirii Putna în vremuri grele, Teofil Patraş a lăsat urme şi în afara zidurilor Mănăstirii, prin contribuţia adusă la construirea şcolii din Frătăuţii Vechi, a internatului Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi, a iniţiativei construirii unei capele deasupra Chiliei lui Daniil Sihastrul.