Monah Alexie Cojocaru
Despre pisania cu stemă de la Mănăstirea Putna (1481). Câteva reconsiderări | p. 119–138


Cuvinte cheie
heraldică, Mănăstirea Putna, pisanie, roză, Ştefan cel Mare

Rezumat

Articolul de față continuă o dezbatere privind autenticitatea unei pisanii din anul 1481 de la Mănăstirea Putna, considerată a fi singura pisanie cu stemă așezată de Ștefan cel Mare pe un edificiu eclesiastic. Mai întâi, autorul trece în revistă argumentele împotriva autenticității: intitulația neobișnuită a domnului; contradicția dintre anul menționat de inscripție privind zidirea mănăstirii și cel înregistrat de letopisețe; numele egumenului, care în alte surse este diferit; plasarea neobișnuită a unor mobile în stemă; prezența unor elemente heraldice străine spațiului moldovenesc. Sunt arătate, apoi, motivele pentru care aceste argumente nu se pot susține. În continuare sunt aduse în discuție argumente care, dimpotrivă, susțin autenticitatea pisaniei din 1481, anume unele comparații făcute cu alte două pisanii din anii 1477 și 1559.
 
În sfârșit, este adusă în discuție și ipoteza conform căreia pisania din anul 1481 ar fi o copie după una mai veche, din secolul al XV-lea. Motivele care ar pleda în favoarea acestei presupuneri ar fi: prospețimea inscripției, factura nouă a literelor, și un presupus fragment de pisanie, considerat a fi o rămășiță din pisania originală. Autorul contrapune acestor argumente alte observații prin care arată că fragmentul cu pricina este un adaos târziu, care datează din primele decenii ale sec. XX. Corelativ este exprimată convingerea că aspectul pisaniei, dimpotrivă, pledează în favoarea atribuirii ei în secolului al XV-lea și nu mai târziu, în sensul acesta autorul făcând o comparație cu alte două pisanii de la mănăstirea Putna, una din anul 1481, cealaltă din 1757.